m-am mutat pe http://adelaspune.ro/

Fericirea are chipul tau blanos

Cand vine vorba de dragostea pentru feline in general si pentru pisici in particular, nicio dovada de iubire nu mi se pare deplasata.  Salut cu bucurie  dorinta lui Karl Lagerfeld de a se casatori cu pisica vietii lui numita Choupette si daca nu as fi fost deja casatorita, cu siguranta m-as fi maritat cu motanelul meu.   Ar fi fost  casnicia perfecta: nu poarta camasi greu de calcat, toarce fericit  cand il iau in brate,  uneori, recunosc, e gelos pe cealalalta matza  si pe potaia din curte cand o scarpin pe burta, dar ii trece repede. Nu vrea sarmale si  nu se uita la fotbal, nu vine acasa abtiguit si mirosind a parfum. Nu-mi cere bani de lumina, ocupa putin spatiu in pat,  nu mananca usturoi si nu sforaie.
Motanelul e sotul ideal, m-am decis, dar as vrea doar sa-l intreb inainte sa fac marele pas: daca imi iese in cale un orfelin gonit de-acasa de nevasta grasa si rea, il pot gazdui macar in hol? Macar o noapte? Si daca nu face pipi in casa, il mai pot tine inca o zi? Promit ca nu-i cade parul si ca am sa curat dupa el. Miau. 

Un copil

Copilul din mine  vrea sa se culce fara sa spele vasele, dar inainte de asta  vrea sa bea o bere rece si sa rontaie niste crispies in timp ce joaca diablo asa, cu degetele soioase pe tastatura. Copilul din mine  vrea sa scoata limba unora  nu-doar-mental  si sa-si bage uneori degetele in urechi atunci cand altii vorbesc.
Copilul din mine  vrea  inapoi vacanta aia de-i zicea "mare" si gustul  rosiilor din fundul gradinii. Copilul din mine vrea sa doarma cand ii e somn, sa nu se mai teama de bacteriile din laptele baut asa, abia muls si nefiert si sa incapa iar in jgheabul toboganului. Copilul din mine vrea sa infulece o langosa cu branza fara sa numere caloriile si sa se strice la burta mancand corcoduse verzi. Copilul din mine vrea sa stea in hamac si sa flocaiasca o matza cat e ziua de lunga intr-o zona fara retea,  wi-fi sau 3 G. Copilul din mine vrea sa fie cocolit cand  face febra si sa nu fie nevoit sa zambeasca atunci cand ar vrea sa se strambe. Copilul din mine isi vrea inapoi prietenii  plecati in austria,  in state, in australia si in noua zeelanda macar asa, de-o "frunza". Copilul din mine  vrea sa nu mai fie adult. Si sa fie si maine ziua lui. 

Bona ciuciungheza, pericolul tacut din casa ta

Nevoita sa intru in locul acela mare, urat si periculos pentru portofelul si simtul estetic numit generic " mall" ca sa vad  un film fara sa-mi treaca sobolanul pe sub picioare, m-am trezit brusc teleportata in  Asia. In stanga mea, o filipineza invarte  un carucior. In fata, alte doua se tin rabdatoare dupa  doi draci de copii care alearga printre picioarele oamenilor. In dreapta, o alta ciuciungheza zambeste senina cand pustiul blond cu ochi albastri o trage de par. Ma uit asa la ele si-mi vine sa ma reped la una din mame, s-o lipesc de vitrina la care se zgaieste de juma' de ora, sa-i dau in cap cu vuittonu  si sa-i tip in ureche: mai femeie care ti-ai luat bona ciuciungheza ca asa e fita, iti dai tu seama ce sarpe incalzesti la sanii aia operati? Ce pericol sta cu tine  in viloc si-ti creste copilul? Pai cum lasi tu bunatate de mostenitor fix la varsta la care copiaza tot ce vede cu una de-asta mica si zambitoare care roboteste supusa de dimineata pana seara? Care nu oboseste, nu se enerveaza, nu barfeste, nu comenteaza si multumeste din doua in doua minute?! Huh? Pai ce sa invete copilul de la bona  ciuciungheza? Sa munceasca? Sa faca ziduri si sa scrie pe bobul de orez? Sa fie multumit intotdeauna, oricat de putin ar primi? Sa fie amabil si zambitor?   Loial si corect? Cinstit?!
Eu iti spun, doamna, te avertizez! Nici nu stii cand creste asta mic si te trezesti ca in loc sa ciupeasca dansatoare de cur in cluburi si sa scuipe politistii in fata cand il pun sa sufle in fiola, se angajeaza cu norma intreaga  ca toti cioflingarii si mai sta si peste program, ca baiatul femeii de serviciu. Doamne fere!

Fantezie de bucatarie

In numele tuturor femeilor de pe planeta Pamant, salut initiativa lui Chef Nicolai de a lua pe langa el ucenici care sa-i fure secretele si sa invete sa gateasca.  Pentru ca, dragii nostri, degeaba rupeti sala in doua sa faceti “pachetele”, pachetelele care ne impresioneaza pe noi sunt alea care sfaraie intr-un wok incins. Degeaba ultimul model de jeansi Diesel,   nimic nu va face sa aratati mai sexy decat un sort lung de bucatar agatat de gat. Degeaba  Tissot, mainile voastre sunt mult mai frumoase  pline de coca. Degeaba parfumuri scumpe si fine,  pe noi ne infioara  mirosul  vostru de scortisoara cand rulati placinta  cu mere.  Degeaba va incruntati la mesajele primite pe Iphone 5, sunteti mult mai sexy cand va incruntati la sufleul care nu  vrea sa creasca. Degeaba invartiti volanul unei  masini sport daca nu ati invartit niciodata intr-un ceaun cu mamaliga.  
Spune-le, Chef, ca albusul e sensibil ca sufletul femeii si de aia  bezeaua se coace la foc mic si cu usa cuptorului deschisa. Dezvaluie-le secretul galustilor pufoase si invata-i  cuvinte dulci precum panacotta, coq au vin si  tiramisu. Noi, femeile de pe planeta Pamant vom astepta rabdatoare sa invete sa bucatareasca si le vom urmari ucenicia pe www.reteteleluinicolai.ro.
Pentru ca desi voua, dragii nostri, va place sa credeti ca va vrem legati de pat in dormitor, noi, de fapt, va vrem legati de aragaz, in bucatarie. Si in timpul asta noi sa iesim ca fetele la aperoale in Centrul Vechi.

Bocelli cu hot-dog si floricelli

Abia terminasem de spalat vasele ca ma suna o prietena: " Am bilete la Bocelli! Hai!" . Hai deci, imi pun blugii de duminica, iau din mers poseta de carpa si ies vesela pe usa, cu oja sarita de la maldarul de vase proaspat spalate. ajungem , intram. " avem locuri in primul rand!" imi flutura mandra ea biletele. ne apropiem de poarta si poc,  prima drama: concertul are loc afara, deci eu in tricou cu maneca scurta si ea in rochicioara- nu-i de bine da' deloc nu-i de bine. a doua drama se consuma la punctul de intrare unde trebuie sa ma despart de umbrela mea cu buline model Mary Poppins. O las suspinand agatata de gard si intru. Pana la capat, odata vede fata vocea lui Bocelli. Ne indreptam tantose spre primul rand, privind cu dispret muritorii care vor sta hat, in spate. Ajungem la randul 1, numaram 1, 2, 3.... 11. Acolo se termina randul asa brusc, ca o poveste de dragoste in care el ii marturiseste ca nu se desparte de nevasta-sa.
Ma uit la bilete, avem locurile 17 si 18. Ma uit la scaune, locuri nu. cum a zis o buna prietena, psihic, cerebral si emotional, locurile exista, dar fizic, material, adica sa ne indesam c****ile in ele, ciuciu. Problem, zic, si agat zambitoare o domnisorica cu o harta in mana. Daca nu e turist japonez, sigur e din echipa de organizare. " Stiti, avem locuri, dar n-avem locuri" . " Unde, susura domnisorica?" " Acolo, unde sunt 14 milioane biletele, vorba coanei chirita, unde costa un loc din ala cat un cuibar mai mult decat un pogon de pamant". " Oh, ne pare rau, dar locurile erau prea laterale, nu se vedea bine scena si de aceea le-am desfiintat". " serios? Si nu poti sa ne pui doua scaune acolo, in margine de unde nu vad bine scena dar aud perfect vocea lui Bocelli? Ca zau nu ma intereseaza coregrafia lui. 
" Nuu" susura micuta, " va relocam".
" Hau, ce-i aia?"
Relocarea, un cuvant frumos pentru o jumatate de ora de asteptat in picioare sa ne gaseasca alte locuri. la finalul asteptarii, am fost indrumate catre niste locuri mult mai laterale decat cele care existau psihic, dar nu si fizic si mult, mult, mult mai in spate. Bun si asa. Dam sa ne asezam, dar noroiul de pe scaune ne opreste.
Stergem un sfert de ora scaunele cu servetele umede si, cu oja sarita si unghiile pline de noroi, ma asez pe scaun sa ascult niste opera, mama ei de opera.
Pe langa noi trec domnisoare in rochii scumpe, de matase, cu barete si dantele. ne pufneste pe amandoua rasul cand le citim pe chip inocenta.
In coltul din stanga sus se vinde sampanie in cupe. in cel din dreapta jos, hot-dog, popcorn si nachos.
Cred ca revolutia anti-burgheza  o sa inceapa de la mijloc, din cortul cu coca cola.
Frigul din ce in ce mai patrunzator ne face sa ne luam in  brate. Pauza 15 minute. Toata suflarea de acolo ofteaza: ooooh! o femeie se ridica si pleaca sa-si caute barbatul pe care i l-a rapit Relocarea. Nu s-a mai intors.
Prietena e invinsa de frig si pleaca.
Eu rezist, calita brusc de frigul indurat acum doua zile la o filmare de exterior toata noaptea.
Neah, am rezistat eu in balerini la 2 noaptea in parcul IOR, aici e joaca de copii.
Cand  culoarea fetei mele devine vinetie, unor vecini de concert li se face mila si-mi dau sacul de plastic pe care stau cu fundul. Rup cu dintii o bucata din el si-mi var capul prin el. E perfect!Nessun dorma! Nessun dorma! Tu pure, o , Principessa..."Paranormal, in stanga mea, un tip rontaie floricele.
In dreapta, altul musca dintr-un hot dog si mustarul ii curge pe barbie. Poate Andreea Bocelli canta in deschidere la Gandul Matzei.Sau poate dupa ce-si termina Angela Gheorghiu recitalul urmeaza un film de actiune si suspans. Ma chircesc de frig sub sacul  de gunoi. Printre randuri se plimba unul de vrea sa vanda inghetata. Mijto Bocelli asta.Pare un tip cool.

poezie cu o pisica

sunt o pisica mare si grasa
tolanita la mine in suflet pe masa
uneori ciulesc urechile cand ploua,
alteori doar cand ma  chemi.
ma cambrez pana ating luna cu varful cozii
si-mi ling blana ca sa sterg urma mainilor tale.
am mustati lungi
care-mi dau de stire cand esti prin preajma
e important, caci trebuie sa ingrop in nisip
tot ce-mi zambesti.
ma joc, este principala mea ocupatie
uneori ucid, dar doar asa, sa nu devin prea sentimentala.
torc daca-mi scarpini urechile
si musc daca treaba asta ma plictiseste.
sunt greu de distrat, uite, admit,
sunt o pisica greu de iubit.