Cand vine vorba de dragostea pentru feline in general si pentru pisici in particular, nicio dovada de iubire nu mi se pare deplasata. Salut cu bucurie dorinta lui Karl Lagerfeld de a se casatori cu pisica vietii lui numita Choupette si daca nu as fi fost deja casatorita, cu siguranta m-as fi maritat cu motanelul meu. Ar fi fost casnicia perfecta: nu poarta camasi greu de calcat, toarce fericit cand il iau in brate, uneori, recunosc, e gelos pe cealalalta matza si pe potaia din curte cand o scarpin pe burta, dar ii trece repede. Nu vrea sarmale si nu se uita la fotbal, nu vine acasa abtiguit si mirosind a parfum. Nu-mi cere bani de lumina, ocupa putin spatiu in pat, nu mananca usturoi si nu sforaie.
Motanelul e sotul ideal, m-am decis, dar as vrea doar sa-l intreb inainte sa fac marele pas: daca imi iese in cale un orfelin gonit de-acasa de nevasta grasa si rea, il pot gazdui macar in hol? Macar o noapte? Si daca nu face pipi in casa, il mai pot tine inca o zi? Promit ca nu-i cade parul si ca am sa curat dupa el. Miau.
Motanelul e sotul ideal, m-am decis, dar as vrea doar sa-l intreb inainte sa fac marele pas: daca imi iese in cale un orfelin gonit de-acasa de nevasta grasa si rea, il pot gazdui macar in hol? Macar o noapte? Si daca nu face pipi in casa, il mai pot tine inca o zi? Promit ca nu-i cade parul si ca am sa curat dupa el. Miau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu