m-am mutat pe http://adelaspune.ro/

Fericirea are chipul tau blanos

Cand vine vorba de dragostea pentru feline in general si pentru pisici in particular, nicio dovada de iubire nu mi se pare deplasata.  Salut cu bucurie  dorinta lui Karl Lagerfeld de a se casatori cu pisica vietii lui numita Choupette si daca nu as fi fost deja casatorita, cu siguranta m-as fi maritat cu motanelul meu.   Ar fi fost  casnicia perfecta: nu poarta camasi greu de calcat, toarce fericit  cand il iau in brate,  uneori, recunosc, e gelos pe cealalalta matza  si pe potaia din curte cand o scarpin pe burta, dar ii trece repede. Nu vrea sarmale si  nu se uita la fotbal, nu vine acasa abtiguit si mirosind a parfum. Nu-mi cere bani de lumina, ocupa putin spatiu in pat,  nu mananca usturoi si nu sforaie.
Motanelul e sotul ideal, m-am decis, dar as vrea doar sa-l intreb inainte sa fac marele pas: daca imi iese in cale un orfelin gonit de-acasa de nevasta grasa si rea, il pot gazdui macar in hol? Macar o noapte? Si daca nu face pipi in casa, il mai pot tine inca o zi? Promit ca nu-i cade parul si ca am sa curat dupa el. Miau. 

Un copil

Copilul din mine  vrea sa se culce fara sa spele vasele, dar inainte de asta  vrea sa bea o bere rece si sa rontaie niste crispies in timp ce joaca diablo asa, cu degetele soioase pe tastatura. Copilul din mine  vrea sa scoata limba unora  nu-doar-mental  si sa-si bage uneori degetele in urechi atunci cand altii vorbesc.
Copilul din mine  vrea  inapoi vacanta aia de-i zicea "mare" si gustul  rosiilor din fundul gradinii. Copilul din mine vrea sa doarma cand ii e somn, sa nu se mai teama de bacteriile din laptele baut asa, abia muls si nefiert si sa incapa iar in jgheabul toboganului. Copilul din mine vrea sa infulece o langosa cu branza fara sa numere caloriile si sa se strice la burta mancand corcoduse verzi. Copilul din mine vrea sa stea in hamac si sa flocaiasca o matza cat e ziua de lunga intr-o zona fara retea,  wi-fi sau 3 G. Copilul din mine vrea sa fie cocolit cand  face febra si sa nu fie nevoit sa zambeasca atunci cand ar vrea sa se strambe. Copilul din mine isi vrea inapoi prietenii  plecati in austria,  in state, in australia si in noua zeelanda macar asa, de-o "frunza". Copilul din mine  vrea sa nu mai fie adult. Si sa fie si maine ziua lui. 

Bona ciuciungheza, pericolul tacut din casa ta

Nevoita sa intru in locul acela mare, urat si periculos pentru portofelul si simtul estetic numit generic " mall" ca sa vad  un film fara sa-mi treaca sobolanul pe sub picioare, m-am trezit brusc teleportata in  Asia. In stanga mea, o filipineza invarte  un carucior. In fata, alte doua se tin rabdatoare dupa  doi draci de copii care alearga printre picioarele oamenilor. In dreapta, o alta ciuciungheza zambeste senina cand pustiul blond cu ochi albastri o trage de par. Ma uit asa la ele si-mi vine sa ma reped la una din mame, s-o lipesc de vitrina la care se zgaieste de juma' de ora, sa-i dau in cap cu vuittonu  si sa-i tip in ureche: mai femeie care ti-ai luat bona ciuciungheza ca asa e fita, iti dai tu seama ce sarpe incalzesti la sanii aia operati? Ce pericol sta cu tine  in viloc si-ti creste copilul? Pai cum lasi tu bunatate de mostenitor fix la varsta la care copiaza tot ce vede cu una de-asta mica si zambitoare care roboteste supusa de dimineata pana seara? Care nu oboseste, nu se enerveaza, nu barfeste, nu comenteaza si multumeste din doua in doua minute?! Huh? Pai ce sa invete copilul de la bona  ciuciungheza? Sa munceasca? Sa faca ziduri si sa scrie pe bobul de orez? Sa fie multumit intotdeauna, oricat de putin ar primi? Sa fie amabil si zambitor?   Loial si corect? Cinstit?!
Eu iti spun, doamna, te avertizez! Nici nu stii cand creste asta mic si te trezesti ca in loc sa ciupeasca dansatoare de cur in cluburi si sa scuipe politistii in fata cand il pun sa sufle in fiola, se angajeaza cu norma intreaga  ca toti cioflingarii si mai sta si peste program, ca baiatul femeii de serviciu. Doamne fere!

Fantezie de bucatarie

In numele tuturor femeilor de pe planeta Pamant, salut initiativa lui Chef Nicolai de a lua pe langa el ucenici care sa-i fure secretele si sa invete sa gateasca.  Pentru ca, dragii nostri, degeaba rupeti sala in doua sa faceti “pachetele”, pachetelele care ne impresioneaza pe noi sunt alea care sfaraie intr-un wok incins. Degeaba ultimul model de jeansi Diesel,   nimic nu va face sa aratati mai sexy decat un sort lung de bucatar agatat de gat. Degeaba  Tissot, mainile voastre sunt mult mai frumoase  pline de coca. Degeaba parfumuri scumpe si fine,  pe noi ne infioara  mirosul  vostru de scortisoara cand rulati placinta  cu mere.  Degeaba va incruntati la mesajele primite pe Iphone 5, sunteti mult mai sexy cand va incruntati la sufleul care nu  vrea sa creasca. Degeaba invartiti volanul unei  masini sport daca nu ati invartit niciodata intr-un ceaun cu mamaliga.  
Spune-le, Chef, ca albusul e sensibil ca sufletul femeii si de aia  bezeaua se coace la foc mic si cu usa cuptorului deschisa. Dezvaluie-le secretul galustilor pufoase si invata-i  cuvinte dulci precum panacotta, coq au vin si  tiramisu. Noi, femeile de pe planeta Pamant vom astepta rabdatoare sa invete sa bucatareasca si le vom urmari ucenicia pe www.reteteleluinicolai.ro.
Pentru ca desi voua, dragii nostri, va place sa credeti ca va vrem legati de pat in dormitor, noi, de fapt, va vrem legati de aragaz, in bucatarie. Si in timpul asta noi sa iesim ca fetele la aperoale in Centrul Vechi.

Bocelli cu hot-dog si floricelli

Abia terminasem de spalat vasele ca ma suna o prietena: " Am bilete la Bocelli! Hai!" . Hai deci, imi pun blugii de duminica, iau din mers poseta de carpa si ies vesela pe usa, cu oja sarita de la maldarul de vase proaspat spalate. ajungem , intram. " avem locuri in primul rand!" imi flutura mandra ea biletele. ne apropiem de poarta si poc,  prima drama: concertul are loc afara, deci eu in tricou cu maneca scurta si ea in rochicioara- nu-i de bine da' deloc nu-i de bine. a doua drama se consuma la punctul de intrare unde trebuie sa ma despart de umbrela mea cu buline model Mary Poppins. O las suspinand agatata de gard si intru. Pana la capat, odata vede fata vocea lui Bocelli. Ne indreptam tantose spre primul rand, privind cu dispret muritorii care vor sta hat, in spate. Ajungem la randul 1, numaram 1, 2, 3.... 11. Acolo se termina randul asa brusc, ca o poveste de dragoste in care el ii marturiseste ca nu se desparte de nevasta-sa.
Ma uit la bilete, avem locurile 17 si 18. Ma uit la scaune, locuri nu. cum a zis o buna prietena, psihic, cerebral si emotional, locurile exista, dar fizic, material, adica sa ne indesam c****ile in ele, ciuciu. Problem, zic, si agat zambitoare o domnisorica cu o harta in mana. Daca nu e turist japonez, sigur e din echipa de organizare. " Stiti, avem locuri, dar n-avem locuri" . " Unde, susura domnisorica?" " Acolo, unde sunt 14 milioane biletele, vorba coanei chirita, unde costa un loc din ala cat un cuibar mai mult decat un pogon de pamant". " Oh, ne pare rau, dar locurile erau prea laterale, nu se vedea bine scena si de aceea le-am desfiintat". " serios? Si nu poti sa ne pui doua scaune acolo, in margine de unde nu vad bine scena dar aud perfect vocea lui Bocelli? Ca zau nu ma intereseaza coregrafia lui. 
" Nuu" susura micuta, " va relocam".
" Hau, ce-i aia?"
Relocarea, un cuvant frumos pentru o jumatate de ora de asteptat in picioare sa ne gaseasca alte locuri. la finalul asteptarii, am fost indrumate catre niste locuri mult mai laterale decat cele care existau psihic, dar nu si fizic si mult, mult, mult mai in spate. Bun si asa. Dam sa ne asezam, dar noroiul de pe scaune ne opreste.
Stergem un sfert de ora scaunele cu servetele umede si, cu oja sarita si unghiile pline de noroi, ma asez pe scaun sa ascult niste opera, mama ei de opera.
Pe langa noi trec domnisoare in rochii scumpe, de matase, cu barete si dantele. ne pufneste pe amandoua rasul cand le citim pe chip inocenta.
In coltul din stanga sus se vinde sampanie in cupe. in cel din dreapta jos, hot-dog, popcorn si nachos.
Cred ca revolutia anti-burgheza  o sa inceapa de la mijloc, din cortul cu coca cola.
Frigul din ce in ce mai patrunzator ne face sa ne luam in  brate. Pauza 15 minute. Toata suflarea de acolo ofteaza: ooooh! o femeie se ridica si pleaca sa-si caute barbatul pe care i l-a rapit Relocarea. Nu s-a mai intors.
Prietena e invinsa de frig si pleaca.
Eu rezist, calita brusc de frigul indurat acum doua zile la o filmare de exterior toata noaptea.
Neah, am rezistat eu in balerini la 2 noaptea in parcul IOR, aici e joaca de copii.
Cand  culoarea fetei mele devine vinetie, unor vecini de concert li se face mila si-mi dau sacul de plastic pe care stau cu fundul. Rup cu dintii o bucata din el si-mi var capul prin el. E perfect!Nessun dorma! Nessun dorma! Tu pure, o , Principessa..."Paranormal, in stanga mea, un tip rontaie floricele.
In dreapta, altul musca dintr-un hot dog si mustarul ii curge pe barbie. Poate Andreea Bocelli canta in deschidere la Gandul Matzei.Sau poate dupa ce-si termina Angela Gheorghiu recitalul urmeaza un film de actiune si suspans. Ma chircesc de frig sub sacul  de gunoi. Printre randuri se plimba unul de vrea sa vanda inghetata. Mijto Bocelli asta.Pare un tip cool.

poezie cu o pisica

sunt o pisica mare si grasa
tolanita la mine in suflet pe masa
uneori ciulesc urechile cand ploua,
alteori doar cand ma  chemi.
ma cambrez pana ating luna cu varful cozii
si-mi ling blana ca sa sterg urma mainilor tale.
am mustati lungi
care-mi dau de stire cand esti prin preajma
e important, caci trebuie sa ingrop in nisip
tot ce-mi zambesti.
ma joc, este principala mea ocupatie
uneori ucid, dar doar asa, sa nu devin prea sentimentala.
torc daca-mi scarpini urechile
si musc daca treaba asta ma plictiseste.
sunt greu de distrat, uite, admit,
sunt o pisica greu de iubit.

Vreau si eu o ie Versace!

" Vreau o ie Versace pentru petrecerea The One! Si o vreau acum!" tropaie nervoasa din botine domnisoara.
" Dar nu exista asa ceva, ia romaneasca e romaneasca!" ii raspunde interlocutoarea, inghitindu-si cu greu niste alte multe cuvinte.
" Auzi, stii ce? NU-MA-INTERESEAZA! Nu te-am angajat sa-mi spui ca nu exista! Sa faca! Acum! Ca de aia esti shopper personal, sa-l suni PERSONAL si sa-i spui sa-mi faca!"
" Asa, il sun. Sa presupunem doar, ca starea lui actuala il impiedica putin sa raspunda la telefon. te-ai uita atunci la iile astea pe care ti le-am adus sa le probezi?"
" Sa raspunda, ca la cate trente facute de el am cumparat, e nesi daca nu raspunde! sau nah, suna-l pe Dior!"
si nu mai sta sa te uiti asa la mine cu ochii aia mari ca il sun pe papa si-i spun ca nu mi-ai facut rost de ie de firma! si sa vezi tu cand se supara papa, sa vezi numa'!" o ameninta domnisorica,   tuguindu-si buzele.
" Nu se poate, nu au ii romanesti in colectia de anul asta!" se incumeta stilista sa-i spuna adevarul.
" Sa mori tu ca n-au! nici la Milano? nici la Dubai? nici la Paris! Esti tu incompetenta, aia e!ca asa am eu noroc, sa dau numa' de prosti! si de mosi cu burta!"
Duduia incepe sa planga cu sughituri.
Stilista gangure suav: " iubita, ia probeaza iile astea si vezi daca-ti place vreuna! sunt autentice, lucrate manual! si daca-ti place, coasem pe ea un logo Chanel! Mare! Ei, ce zici?"
Fatuca se opreste din plans: "Poti tu asta? Oh, te iubesc!" ii sare de gat si o pupa.
Stilista rasufla usurata.
Cu ochii mari si stralucitori, fata o intreaba zambind: " Acum, ca am rezolvat cu ia, crezi ca poti sa-l suni pe Louboutin sa-mi faca niste opinci cu toc de 12?"


Dincolo de intentia laudabila de a aseza valorile romanesti pe raftul pe care-l merita in viata si inima noastra, The One a reusit ceva cu adevarat imposibil: sa  convinga sute de duduite sa sara din rochiile Escada si Alexander McQueen si sa  se vare in traditionala ie romaneasca. Ca sunt convinsa ca le-a durut rau!

Ziua tatalui

Azi cica e " ziua tatalui" .  Mondiala si planetara.  Informatia  e incompleta ca sa nu spunem pe de-a dreptul ca ziua asta e, dupa Revelion, ce mai supraevaluata zi din an. Pai ok, ziua tatalui, dar titulatura completa si oficiala ar fi trebuit sa fie asa: azi e Ziua Tatalui care macar o data in viata si-a dat la o parte pernele din cap cand oracaia odrasla la doua noaptea macar asa, sa vada daca nu cumva nefericita mama a murit inecata cu voma copilului, care macar o data s-a uitat la un nou nascut ca la o creatura care nu se frange cand e luata in brate, care stie ca baia copilului nu poate astepta finalul prelungirilor la fotbal, care a  reusit nu sa schimbe un scutec,   dar macar sa-l duca la cosul de gunoi fara sa faca icter pe drum, care a acceptat macar cinci munte in viata lui ca nu toti copiii de sex masculin trebuie sa se faca fotbalisti,  care a stat macar o data-n viata la sedinta cu parintii si nu, cazul in care invatatoarea are 25 de ani si-i dau sanii pe dinafara nu se pune, care nu s-a izolat cand pruncul a facut pojar ca in filmele  SF cu bacterii extratrerestre, care a fost macar o data in viata lui scuipat cu mancare de bebelus, care stie ca parcurile nu sunt doar pentru miuta de duminica cu baietii, care a intarziat la birou in ziua cand copilul a avut serbare si care si-a intrebat macar o data-n viata colegii cum sa rezolve o problema  de clasa a 5-a, el, ditamai inginerul.  Asa e corect sa fie ziua tatalui ca altfel, intreb ca Moromete,  pe ce te bazezi?

Calde multumiri prietenilor

Cei care te ignora, cei care te subestimeaza, cei care te umilesc, cei care traiesc enervant de bine doar pentru ca au o limba catifelata, lunga si intelept ghidata, cei care, cu planetele aliniate pentru cateva secunde, iti zambesc cu superioritatea unui macelar din timpuri comuniste, cei care te imping de pe scara trenului desi e loc destul pentru toata lumea, cei care se lasa pacaliti de aerul tau mereu incurcat, cei care cred ca tot ce primesc li se cuvine, cei care cred ca te pacalesc si asta ii face fericiti, cei care te uita, desi te vad in fiecare zi, cei care te vor supus si cuminte, cei care stiu ca nu te merita si asta nu-i face decat sa te apese si mai mult pe cap cand te pun sa lingi podele, cei care ti-ai pus o eticheta pe frunte ca sa nu se complice incercand sa te inteleaga, cei care zambesc atunci cand te vad si asta nu pentru ca se bucura de prezenta ta, cei care cred ca dragostea si prietenia tin la tavaleala unui buldozer cu colti, cei care-ti flutura mana cand tu te tii de buza prapastiei  in doua degete si apoi si-o trag repede sa se scarpine in cur, cei politicosi, care-ti zambesc mereu si-ti fac mereu complimente, cei pe care i-ai ridicat pe umeri sa sara gardul si, ajunsi de cealalta parte, au pus cainii pe tine, cei pe care visul tau ii distreaza copios, cei care fac sa planga copilul  ce a supravietuit adultului din tine, ei toti sunt prietenii tai. 
Multumeste-le din suflet, fara ei n-ai fi reusit niciodata sa scapi  din zona ta de confort. 

Fa crestino, pupa poala popii si taci!

In biserica mica si afumata din miezul satului, doua batrane stau cu capul plecat si asculta slujba. " Hristooos a inviat...."  striga din toti bojocii un preot mic, gras si rosu la fata, iar altul, mai tanar,  scutura cu putere cadelnitza ca pe-o patura plina de purici.  Una din cele doua batrane framanta in mainile muncite cate o batista cu care-si sterge, din cand in cand, ochii umezi. "Ia uite-o, fa, si pe asta,cum sta cu mainile la spate in sfanta biserica!" , zice ea. " Care fa, aia de veni cu cracii goi la Inviere ca sa plece direct la zbantuiala? Asa, cu dumicatul de anafura nemestecat ?" " Nu, fa, unde te uiti? Te uiti dupa popa al tanar sau unde te uiti? " " Cine, fa, io? Io ma uit in sfanta biserica, ca de aia am venit aici, nu sa ma uit la toate patzachinele. Hristooos a inviaaat din morti..."" Saracu' parinte, abia mai canta! Bietu' om, n-are grija deloc de el coana preoteasa, il lasa sa crape-n el pana nu mai sufla, sta sutana pe el ca pe umbrela!" " Lasa fa, ca are el o cloanta de are grija de el, e he he" " Nooo, fugi fa!  Care fa?" " Aia mare a lui Piticu!" " Aaa, pai cu aia se trage prin inel, ca nici cainii nu mananca ce baga aia in oala! Mi-a impartit mie niste coliva de sufletul lu' ma-sa-mare si cat pe ce sa raman fara dinti in gura! Si-un colac sa dai cu el dupa dusmani sa le crapi capul in doua! "" pai da, fa, dupa noru-ta cu el!" Pufnesc amandoua in ras, dar se opresc brusc, indesandu-si in gura coltul basmalei. " Hristooos a inviaat...fa ce bine ca mi-a ajutat Domnicu' sa ma impartasesc si  de Pastele asta!" "Fa crestino, pupa poala popii si taci ca se uita toate cotofenele la noi! Hristooos a inviaaat..."

Run, Foresta, run!

Se cununa roaba lui Dumnezeu X cu robul lui Dumnezeu Y, cu mama lui care suna de 37 de ori pe zi sa intrebe ce ai gatit si ofteaza din toti rarunchii de cate ori, usor abtiguit, minunatul ei fiu te pisca tandru de fund, cu tatal lui care de cate ori linge un pahar de vin intreaba daca mireasa a fost fata mare, cu cele doua matusi care se stramba de cate ori vin in vizita si nu-si vad pe peretele tau tabloul de familie dat cadou cu  mare pompa, cu cumnata care se bosumfla ca nu i-ai observat  noua rochie, cu buni care toarna pe ascuns ulei in cratitele tale cu mancare ca asa stie ea, de pe vremea belsugului, cu cumnatul de 11 ani pe care trebuie sa-l tarai cu tine in fiecare concediu,  cu hainele care asteapta sa fie mirosite ca sa li se decida soarta: umerasul sau cosul de rufe murdare, cu viermii pentru pescuit care se tolanesc nonsalanti in frigider langa spuma ta de ciocolata, cu adidasii de fotbal cu baietii intre blocuri, cu lita ascunsa in biblioteca intre carti ca de, poate ne trebuie vreodata 3, 5 cm de lita, cu vaietele mortii cand minunatul face 38 de grade febra, cu cainii lui pe care toata lumea ii iubesti dar numai tu, aia rea care iubeste doar pisicile, le cumperi mancare si frontline, ii vaccinezi, ii duci la doctor cand sunt bolnavi, ii scoti la plimbare si le strangi cacatii, cu toti prietenii care vin la gratar ca de, ai curte, si ii uita Dumnezeu la tine pana la 4 dimineata, cu farfuria lasata pe masa la doar 1, 5 m de chiuveta, cu matura, tigaile si oalele, amin.  Asa ar trebui sa sune slujba la biserica, la nunta. Ca sa stie roaba lui Dumnezeu in  ce se baga si, poate, daca lungim astfel putin slujba, ii mai dam o sansa sa-si dea singura doua palme, sa se trezeasca si sa o rupa la fuga unde vede cu ochii. Run, Foresta, run!

In training de agatat

Cica unii au deschis un fel de scoala, training, adica sa ajute barbatii sa agate mai usor femeile. Costa in jur de 100 de euro sau cam asa. Pai  zic sa fac barbatilor un pustiu de bine si sa le spun  cum e cu coachingul de agatat.
Pai dragul meu, generic vorbind, bineinteles, iata ce te sfatuiesc: primul pas in combaterea timiditatii este sa scapi cat de repede poti de cimpoiul pe care-l numesti dragastos  burta.
Al doilea pas care sa te ajute sa treci mai usor peste frica de esec ar fi sa nu te mai scobesti in dinti dupa ceafa de porc cu cruciulita pe care o porti la gat pe lantaul de aur.
De mare succes  in regasirea barbatului cuceritor din tine este sa scoti camasa din blugii suflecati pana-n gat si sa-ti  arunci toti ciorapii albi din casa.
si daca uiti cuvantul " papuse" si rezisti fara sa claxonezi la vederea unei perechi de craci,  esti aproape Casanova.
Iar  examenul de final de curs ar fi " cum arata o floare si la ce foloseste ea".

Io zic sa invatati repede pana nu apar unele cu un  coaching care sa invete femeile sa reziste la vrajelile barbatilor. Ca era o legenda odata despre cum, in replica la cursurile de selling creative work din agentii, o celebra multinationala, nu spun cine, platea angajatilor cursuri care sa-i invete sa combata argumentele creative ale agentiei.
Deci se poate.

O femeie disparuta  de cateva zile a fost  gasita moarta in casa, sub un munte de rufe necalcate. In timp ce familia o credea la munca iar colegii o credeau acasa, femeia zacea fara suflare chiar in casa, printre picioarele familiei. Din primele cercetari reiese ca femeia a fost atacata de o camasa de in la iesirea din baie. desi  a opus rezistenta, dupa multe lovituri primite in cap de la un set de prosoape,  femeia a fost doborata de doua cerceafuri pentru pat dublu si si-a dat ultima suflare sugrumata de cracul unei pijamale. Indurerat, sotul femeii nu intelege cum de s-a intamplat asa o tragedie. Desi a vazut ca mormanul de haine necalcate se zbate si striga dupa ajutor, cum nu se apropiase niciodata la mai putin de doi metri de o asemenea creatura, a crezut ca asa e normal si  ca mormanul hidos incepe sa se transforme de unul singur in camasi calcate si puse pe umeras. True story. Sa mor io. 

Frumosul din padurea adormita

Unul din basmele  cu care am crescut, " frumoasa din padurea adormita" a fost scris, bineinteles, de un  barbat.  Sunt sigura ca basmul a fost scris cand autorul avea frumoasa varsta  de 40 de ani, si ca, de fapt,  se numea " frumosul din padurea adormita".  Cu insight si inspirat, ov corz, din  experienta personala a autorului care-si traia criza de 40 de  ani.  Da, in premiera mondiala si universala, tin partea barbatilor! Criza de 40 de ani:", e de  fapt," trezirea de la 40 de ani". Loviti in tinerete de un blestem cu autoare necunoscuta, barbatii adorm, precum frumosul din padurea adormita si, asa, in somn, cataleptici, se insoara, fac copii, duc gunoiul, bat covoare, cumpara tampoane si pampersi si, la 40  de ani, se inteapa in jucaria copilului aruncata pe jos si se trezesc. Se uita in jur, nu recunosc nimic,  isi fac bagajul si ies pe spre usa mormaind " Huh?! eu?!  Eu vanez...eu agat... eu fete...eu bere... eu meci... eu saorma..."

Gazela, gazela, ne ataca astia cu cultura!

Ar putea fi doar un flash mob frumos intamplat acum putin timp in aeroport. nici mai bun,  nici mai rau decat multe alte flash moburi vazute. daca decizi de la bun inceput ca nu e un event T-mobile, cu siguranta iti va placea.   singura parte cu care am ramas, din pacate, este partea de inceput. emblematic gestul acelui paznic-om de ordine- care incearca sa-i opreasca dirijorului bagheta.  ghertoiul panicat brusc de iminenta unui act cultural.  gardianul care-i tine si-i blocheaza mana cu bagheta, incurcat putin de camerele de filmat in dorinta lui de a-i rupe pe genunchi si mana, si bagheta. maimutza care primeste accidental  o pojghita de putere si, in sfarsit,a  a gasit  victima perfecta pe care sa s-o exercite. Shostakovich, imi cer scuze, dar tot ce am retinut este vocea militianului care-si cheama panicat ajutoare prin statie: " gazela! gazela!"

http://www.youtube.com/watch?v=DWNuyUYB-jA

Un implant de emisfere, va rog!

Ce bine ca inca nu s-au prins fetele ca, de fapt, creierul este cea mai erogena parte a corpului. Ca sigur ar face coada la neurochirurg, cu programari facute cu luni de zile inainte. " Domnu' doctor, vreau si eu doua emisfere cupa C, nu, mai bine sa fie D. Dar sa nu puneti prea multe circumvolutiuni din alea ca ridurile imbatranesc si nu vreau sa arat de 25 de ani, zau."

Cu masina timpului, inapoi, va rog!

Inventati, va rog, masina timpului. Nu vreau sa ma intorc in timp sa-l cunosc pe Iisus si nici sa merg la un concert Beatles. Nope. Vreau doar sa ajung in camera in care primele feministe au pus la cale egalitatea femeilor cu barbatii. Sa le dau un cap in gura sau macar un sut intre picioare, doar asa, sa fiu sigura ca nu-s barbati. Ca am o banuiala ca tot feminismul asta e un complot masculin. Parca-i si vad stand la bere cu trabucul in coltul gurii: ce dracu' facem cu femeile astea ca ni se suie in cap. Deschide-le usa, du-le flori, ridica-te de pe scaun cand pleaca ele. Bai c**ie, am o idee, bai, hai sa le facem egale cu noi. Na.

Adio, dragul meu Jamie!

Adio, dragul meu Jamie!

Dragul meu Jamie Oliver, cu durere in suflet trebuie sa-ti spun ca relatia noastra de iubire nu mai are niciun sens acum. Dupa ore minunate petrecute cu tot felul de retete in fata, de la cele inocente precum pasta al forno con pomodori e mozarella la cele mai perverse ca gelato con olio e sale, trebuie sa ne despartim. Iti multumesc pentru clipele minunate si cuvintele frumoase precum pancetta, peposo si vignole, dar ce rost mai are totul dupa ce-ti rasuna dureros in urechi " auzi, bai, da' tu o ceafa d-aia cinstita cu cartofi prajiti nu mai stii sa faci?!"

ce e hotelul si la ce foloseste el

Ce e un hotel si la ce e bun el

Cand eram mica nu intelegeam rostul hotelurilor din Bucuresti. Adica, cine ar vrea sa stea la hotel cand are casa in oras? Uitand de restul lumii care ar veni in oras. Apoi, crescand, ma gandeam ca o camera de hotel este teatrul perfect pentru o scena plina de romantism, ca acelea descrise in romanele ieftine care se dau gratis cu ziarele cu tiraj deplorabil. Abia acum m-am prins la ce folosesc camerele de hotel: sunt refugiul perfect daca vrei un loc in care sa zaci singura intr-un halat pufos si sa butonezi telecomanda.tu cu tine, fara nimeni care sa vina cu ceva urgent ce trebuia predat acum o ora si de care depinde pacea mondiala si nucleara, fara nimeni caruia ii e foame/sete/ nevoie de ceva de la tine, fara nimeni care sa te intrebe ceva. Ma bate gandul sa iau o camera candva, dar tare mi-e teama ca o sa-mi ciocane camerista la usa sa ma intrebe nervoasa ce dracu fac cu pizza aia de nu mai e gata odata.

cursul de machiaj viteza

am fost de curand la un curs de machiaj. cu-toate-layerele-cu-toate-retusurile, o ora si jumatate. acum intreb si eu, un curs de machiaj -viteza nu aveti? unul care sa te invete cum sa-ti intinzi uniform cu degetele de la o mana fondul de ten in timp ce cauti cheile cu cealalata mana? cu tips-uri gen cum sa folosesti dermatograful si rimelul in taxi fara sa ti le bagi in ochi la prima  frana? si totul in maxim 10 minute cu tot cu curbe si semafoare?sau macar unul in care poti trasa conturul buzelor perfect cu o singura mana, in timp ce cu cealalta bati un snitel? ca ma gandesc din ce in ce mai serios sa-mi pun oglinda pe capacul aragazului.

Explosive Cardio

Explosive Cardio

Dimineata am vrut sa merg la ora de explosive cardio si am nimerit la antrenamentul puscasilor marini. In momentul in care era sa-mi pocneasca o vena m-am oprit un minut, dar antrenoarea era deja in spatele meu urland "Hai! Hai!". " Indurare", am soptit cu ultimele puteri. "Ieri am fost cuminte, n-am mancat la KFC si merg cu bicicleta in fiecare zi! " Hai! Hai sus piciorul! ". " Sa va explic, zic eu, desi mi-as dori din tot sufletul, anul asta nu merg la olimpiada, poate la anul. Acum nu vreau decat un 34 la blugi si, daca mai reflectez putin, ma multumesc si cu 36."
Cu ultimele puteri m-am tarat acasa si m-am prabusit in pragul bucatariei cu pisicile adulmecandu-ma nelinistite. In cadere am atins cu mana patrunjelul luat din piata si am rasuflat usurata- daca mor inainte sa fac ciorba, macar au astia ce sa-mi puna pe piept.

muza raposata fix in capul meu

Hairstylist, caut muza

Saptamana trecuta am decis ca vreau o schimbare de look. Sa ma tund, mai precis. Decizia fiind deci de o importanta capitala, nu m-am dus la coltul strazii sa ma tund cu 10 lei, ci am apelat la un stylist. Si cum ador clientii care-mi cer creativitate, am vrut sa fiu si eu o data in viata clientul perfect. Asa ca m-am asezat pe scaun, i-am explicat artistului contextul si personalitatea mea si i-am spus increzatoare: "prietene, vreau spectacol in capul meu, crazy-wild-sexy" . In secunda aia am fost clientul perfect, visul tuturor hairstylistilor. rezultatul? O minunata si deloc surprinzatoare tunsoare BOB. Atat a putut artistul. Cred ca-i murise muza in ziua aia. Dumnezeu s-o odihneasca.