adelisme

am fost de curand la un curs de machiaj. cu-toate-layerele-cu-toate-retusurile, o ora si jumatate. acum intreb si eu, un curs de machiaj -viteza nu aveti? unul care sa te invete cum sa-ti intinzi uniform cu degetele de la o mana fondul de ten in timp ce cauti cheile cu cealalata mana? cu tips-uri gen cum sa folosesti dermatograful si rimelul in taxi fara sa ti le bagi in ochi la prima  frana? si totul in maxim 10 minute cu tot cu curbe si semafoare?sau macar unul in care poti trasa conturul buzelor perfect cu o singura mana, in timp ce cu cealalta bati un snitel? ca ma gandesc din ce in ce mai serios sa-mi pun oglinda pe capacul aragazului.




 cand eram mica nu intelegeam rostul hotelurilor din bucuresti. adica, cine ar vrea sa stea la hotel cand are casa in oras? uitand de restul lumii care ar veni in oras.apoi, crescand, ma gandeam ca o camera de hotel este teatrul perfect pentru o scena perfect de romantica, ca acelea descrise in romanele ieftine care se dau gratis cu ziarele cu tiraj deplorabil. abia acum m-am prins la ce folosesc camerele de hotel:sunt refugiul perfect daca vrei un loc in care sa zaci singura intr-un halat pufos si sa butonezi telecomanda.tu cu tine, fara nimeni care sa vina cu ceva urgent ce trebuia predat acum o ora si de care depinde pacea mondiala si nucleara, fara nimeni caruia ii e foame/sete/ nevoie de ceva de la tine, fara nimeni care sa te intrebe ceva. ma bate gandul sa iau o camera candva, dar tare mi-e teama ca o sa-mi ciocane camerista la usa sa ma intrebe nervoasa ce dracu fac cu pizza aia de nu mai e gata odata.




 dimineata am vrut sa merg la ora de explosive cardio si am nimerit la antrenamentul puscasilor marini. in momentul in care era sa-mi pocneasca o vena m-am oprit un minut, dar antrenoarea era deja in spatele meu urland "Hai! Hai!". " indurare", am soptit cu ultimele puteri. "ieri am fost cuminte, n-am mancat la KFC si merg cu bicicleta in fiecare zi! " Hai Hai sus piciorul! " " sa va explic, zic eu, desi mi-as dori din tot sufletul, anul asta nu merg la olimpiada, poate la anul. acum nu vreau decat un 34 la blugi si, daca mai reflectez putin, ma multumesc si cu 36."
cu ultimele puteri m-am tarat acasa si m-am prabusit in pragul bucatariei cu pisicile adulmecandu-ma nelinistite. in cadere am atins cu mana patrunjelul luat din piata si am rasuflat usurata- daca mor inainte sa fac ciorba, macar au astia ce sa-mi puna pe piept.




saptamana trecuta am decis ca vreau o schimbare de look. sa ma tund, mai precis. decizia fiind de o importanta capitala, nu m-am dus la coltul strazii sa ma tund cu 10 lei, ci am apelat la un stylist. si cum ador clientii care-mi cer creativitate, am vrut sa fiu si eu o data in viata clientul perfect. asa ca m-am asezat pe scaun, i-am explicat artistului contextul si personalitatea mea si i-am spus increzatoare: "prietene, vreau spectacol in capul meu, crazy-wild-sexy" . in secunda aia am fost clientul perfect, visul tuturor hairstylistilor. rezultatul? o tunsoare BOB. atat a putut artistul. cred ca-i murise muza in ziua aia. dumnezeu s-o odihneasca.




 dragul meu Jamie Oliver, cu durerea in suflet trebuie sa-ti spun ca relatia noastra de iubire nu mai are niciun sens acum. dupa ore minunate petrecute cu tot felul de retete in fata, de la cele inocente precum pasta al forno con pomodori e mozarella la cele mai perverse ca gelato con olio e sale, trebuie sa ne despartim. iti multumesc pentru clipele minunate si cuvintele frumoase precum pancetta, peposo si vignole, dar ce rost mai are totul dupa ce-ti rasuna dureros in urechi " auzi, bai, da' tu o ceafa d-aia cinstita cu cartofi prajiti nu mai stii sa faci?!"
 






inventati, va rog, masina timpului. nu vreau sa ma intorc in timp sa-l cunosc pe Isus si nici sa merg la un concert Beatles. nope. vreau doar sa ajung in camera in care primele feministe au pus la cale egalitatea femeilor cu barbatii. sa le dau un cap in gura sau macar un sut intre picioare, doar asa, sa fiu sigura ca nu-s barbati. ca am o banuiala ca tot feminismul asta e un complot masculin. . parca-i si vad stand la bere cu trabucul in coltul gurii: ce dracu facem cu femeile astea ca ni se suie in cap. deschide-le usa, du-le flori, ridica-te de pe scaun cand pleaca ele. bai c**ie, am o idee, bai, hai sa le facem egale cu noi. na.




ce bine ca inca nu s-au prins fetele ca, de fapt, cea mai erogena parte a corpului este creierul.  ca sigur ar face coada la neurochirurg, cu programari facute cu luni de zile inainte. " domnu' doctor, vreau si eu doua emisfere cupa C, nu, mai bine sa fie D. dar sa nu puneti prea multe circumvolutiuni ca ridurile imbatranesc si nu vreau sa arat de 25 de ani, zau."






o femeie disparuta  de cateva zile a fost  gasita moarta in casa, sub un munte de rufe necalcate. in timp ce familia o credea la munca iar colegii o credeau acasa, femeia zacea fara suflare chiar in casa, printre picioarele familiei. din primele cercetari reiese ca femeia a fost atacata de o camasa de in la iesirea din baie. desi  a opus rezistenta, dupa multe lovituri primite in cap de la un set de prosoape,  femeia a fost doborata de doua cerceafuri pentru pat dublu si si-a dat ultima suflare sugrumata de cracul unei pijamale. indurerat, sotul femeii nu intelege cum de s-a intamplat asa o tragedie. desi a vazut ca mormanul de haine necalcate se zbate si striga dupa ajutor, cum nu se apropiase niciodata la mai putin de doi metri de o asemenea creatura, a crezut ca asa e normal si  ca mormanul hidos incepe sa se transforme de unul singur in camasi calcate si puse pe umeras. true story. sa mor io.





unul din basmele  cu care am crescut, " frumoasa din padurea adormita" a fost scris, bineinteles, de un  barbat.  sunt sigura ca basmul a fost scris cand autorul avea frumoasa varsta  de 40 de ani, si ca, de fapt,  se numea " frumosul din padurea adormita".  cu insight si inspirat, ov corz, din  experienta personala a autorului care-si traia criza de 40 de  ani.  da, in premiera mondiala si universala, tin partea barbatilor! criza de 40 de ani:", e de  fapt," trezirea de la 40 de ani". loviti in tinerete de un blestem cu autoare necunoscuta, barbatii adorm, precum frumosul din padurea adormita si, asa, in somn, cataleptici, se insoara, fac copii, duc gunoiul, bat covoare, cumpara tampoane si pampersi si, la 40  de ani, se inteapa in jucaria copilului aruncata pe jos si se trezesc. se uita in jur, nu recunosc nimic si deci,  isi fac bagajul si ies pe spre usa mormaind " Huh?! eu?!  eu vanez...eu agat... eu fete...eu bere... eu meci... eu saorma..."




cica unii au deschis un fel de scoala, training, gen, care sa ajute barbatii sa agate mai usor femeile. costa in jur de 100 de euro sau cam asa. pai  zic sa fac barbatilor un pustiu de bine si sa le spun  cum e cu coachingul de agatat.
primul pas in combaterea timiditatii este sa scapi cat de repede de cimpoiul pe care-l numeste dragastos  burta.
al doilea pas care sa te ajute sa treci mai usor peste frica de esec ar fi sa nu te mai scobesti in dinti dupa ceafa de porc cu cruciulita pe care o porti la gat pe lantaul de aur.
de mare succes  in regasirea barbatului cuceritor din tine este sa scoti camasa din blugii suflecati pana-n gat si sa-ti  arunci toti ciorapii albi din casa.
si daca uiti cuvantul " papuse" si rezisti fara sa claxonezi la vederea unei perechi de craci,  esti aproape casanova.
iar  examenul de final de curs ar fi " cum arata o floare si la ce foloseste ea".

io zic sa invatati repede pana nu apar unele cu un  coaching care sa invete femeile sa reziste la vrajelile barbatilor. ca era o legenda odata despre cum, in replica la cursurile de selling creative work din agentii, o celebra multinationala, nu spun cine, platea angajatilor cursuri care sa-i invete sa combata argumentele creative ale agentiei.
deci se poate.





Run, Foresta, run!

se cununa roaba lui Dumnezeu X cu robul lui Dumnezeu Y, cu mama lui care suna de 37 de ori pe zi sa intrebe ce ai gatit si ofteaza din toti rarunchii de cate ori, usor abtiguit, minunatul ei fiu te pisca tandru de fund, cu tatal lui care de cate ori linge un pahar de vin intreaba daca mireasa a fost fata mare, cu cele doua matusi care se stramba de cate ori vin in vizita si nu-si vad pe peretele tau tabloul de familie dat cadou cu  mare pompa, cu cumnata care se bosumfla ca nu i-ai observat  noua rochie, cu buni care toarna pe ascuns ulei in cratitele tale cu mancare ca asa stie ea, de pe vremea belsugului, cu cumnatul de 11 ani pe care trebuie sa-l tarai cu tine in fiecare concediu,  cu hainele care asteapta sa fie mirosite ca sa li se decida soarta: umerasul sau cosul de rufe murdare, cu viermii pentru pescuit care se tolanesc nonsalanti in frigider langa spuma ta de ciocolata, cu adidasii de fotbal cu baietii intre blocuri, cu lita ascunsa in biblioteca intre carti ca de, poate ne trebuie vreodata 3, 5 cm de lita, cu vaietele mortii cand minunatul face 38 de grade febra, cu cainii lui pe care toata lumea ii iubesti dar numai tu, aia rea care iubeste doar pisicile, le cumperi mancare si frontline, ii vaccinezi, ii duci la doctor cand sunt bolnavi, ii scoti la plimbare si le strangi cacatii, cu toti prietenii care vin la gratar ca de, ai curte, si ii uita Dumnezeu la tine pana la 4 dimineata, cu farfuria lasata pe masa la doar 1, 5 m de chiuveta, cu matura, tigaile si oalele, amin.  asa ar trebui sa sune slujba la biserica, la nunta. ca sa stie roaba lui Dumnezeu in  ce se baga si, poate, daca lungim astfel putin slujba, ii mai dam o sansa sa-si dea singura doua palme, sa se trezeasca si sa o rupa la fuga unde vede cu ochii. Run, Foresta, run!






Azi cica e " ziua tatalui" .  Mondiala si planetara.  Informatia  e incompleta ca sa nu spunem pe de-a dreptul ca ziua asta e, dupa Revelion, ce mai supraevaluata zi din an. Pai ok, ziua tatalui, dar titulatura completa si oficiala ar fi trebuit sa fie asa: azi e Ziua Tatalui care macar o data in viata si-a dat la o parte pernele din cap cand oracaia odrasla la doua noaptea macar asa, sa vada daca nu cumva nefericita mama a murit inecata cu voma copilului, care macar o data s-a uitat la un nou nascut ca la o creatura care nu se frange cand e luata in brate, care stie ca baia copilului nu poate astepta finalul prelungirilor la fotbal, care a  reusit nu sa schimbe un scutec,   dar macar sa-l duca la cosul de gunoi fara sa faca icter pe drum, care a acceptat macar cinci munte in viata lui ca nu toti copiii de sex masculin trebuie sa se faca fotbalisti,  care a stat macar o data-n viata la sedinta cu parintii si nu, cazul in care invatatoarea are 25 de ani si-i dau sanii pe dinafara nu se pune, care nu s-a izolat cand pruncul a facut pojar ca in filmele  SF cu bacterii extratrerestre, care a fost macar o data in viata lui scuipat cu mancare de bebelus, care stie ca parcurile nu sunt doar pentru miuta de duminica cu baietii, care a intarziat la birou in ziua cand copilul a avut serbare si care si-a intrebat macar o data-n viata colegii cum sa rezolve o problema  de clasa a 5-a, el, ditamai inginerul.  Asa e corect sa fie ziua tatalui ca altfel, intreb ca Moromete,  pe ce te bazezi?